...Cel ce botează cu Duhul Sfânt

De la începutul anului, biserica Poarta Cerului a pornit cu dorinţa de a împlini Efeseni 5:18 "... fiţi plini de Duh" (continuu, continuaţi să...). Gândindu-mă la această realitate care ar trebui să fie prezentă în viaţa noastră, a fiecărui creştin, m-am întrebat, în repetate rânduri, de ce Isus botează cu Duhul Sfânt? Poate părea puţin deplasat să te gândeşti la asta, dar realitatea confirmă că ne gândim tot mai puţin la acest fapt!

De ce botează Isus cu Duhul Sfânt? Unii răspund că pentru a primi putere cei implicaţi în "slujire" (adică, în înţelesul lor, pastorii, diaconii, presbiterii şi eventual misionarii). Alţii spun că pentru a primi, unii credincioşi, darurile Duhului. Alţii spun că pentru a fi mântuiţi, alţii că este nevoie pentru a avea parte de răpire, şi tot aşa... Oare ce se întâmplă cu cei care "nu vor" (din diverse motive, unul mai obiectiv ca altul!) să fie "botezaţi" în / cu Duhul Sfânt?

Cu cât meditez mai mult la acest aspect, cu atât observ mai clar că în biserica primară, primirea Duhului era parte integrantă din paşii de început ai neofitului. Cu alte cuvinte, pentru ucenici era ceva normal şi logic ca cel care devenea creştin să primească Duhul Sfânt (şi nu să-L primească pe Hristos!, ci să creadă în El). Petru în ziua Cincizecimii spune clar "... apoi veţi primi darul Sfântului Duh" în Fapte, Pavel întreabă clar şi limpede pe cei din Efes, dacă au primit Duhul Sfânt când au crezut (Fapte 19), Corneliu şi casa lui au primit Duhul Sfânt în urma predicii lui Petru, şi alte cazuri.

Vă las acum să meditaţi (împreună cu mine) la câteva întrebări:

Oare de ce botează Isus cu Duhul Sfânt? Mai botează El şi azi? Cum se poate şti dacă cineva este botezat cu/în Duhul Sfânt? Ce se întâmplă cu cel botezat în Duhul Sfânt? Este ceva vizibil?

Lumea nu L-a cunoscut...

... şi parcă e normal, am zice noi. Cum să-L cunoască lumea? Dar să nu uităm că "lumea" la care se referă Ioan este "lumea iudaică", adică evreii. Pentru că el continuă spunând: "a venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit". Şi iar am spune noi: "Ooo, dacă eram eu atunci...", "ce oameni, să vină Isus, Mesia la tine şi să nu-L (re)cunoşti". Insă, până să fim aşa drastici cu ei, haideţi să facem un exerciţiu de memorie:

Cum te raportezi tu astăzi la un "tâmplar"? Care este atitudinea ta faţă de el, mai ales atunci când şti că este tocmai "vecinul" tău, de pe strada ta, din bloc cu tine, poate chiar pe acelaşi etaj? Tot aşa, pentru mulţi din vremea aceea, Isus nu era decât "un simplu tâmplar", pentru alţii, ca pentru mulţi astăzi, nu era decât "un mare Învăţător", "un mare Profet", "un mare Filosof", un mare etc etc. Şi atât!

DA, Isus este "un Mare ...", DAR nu numai atât: El este Dumnezeu Adevărat, Cuvântul Întrupat, Calea, Adevărul şi Viaţa, Emanuel, este Alfa şi Omega, este Căpetenia noastră, este Neprihănirea noastră, este Mântuirea noastră, este Mielul vrednic de cinste, este Leul din tribul lui Iuda, este Domnul Domnilor şi Împăratul Împăraţilor, este Lumina lumii, este Păstorul cel Bun, este Cel Blând şi Smerit cu inima, este Biruitorul, este Judecătorul, EL ESTE!!!

Tu L-ai cunoscut?