Am pornit şi în acest an,
ca biserică, cu o dorinţă, poate chiar un dor pentru mulţi dintre noi: să fim plini de Duhul Sfânt. Nu este nimic mai măreţ în lume, nu se merită să investeşti în nimic altceva în acest an dacă nu investeşti în relaţia cu Dumnezeu. Este cea mai măreaţă provocare pentru un credincios autentic. Iar rezultatul este unul pe măsură: plinătatea Duhului Sfânt!
Dacă ar fi să gândim comparativ, se poate observa cu uşurinţă că atunci când ceva este plin, nu mai încape nimic, nici „pe lângă”, nici „pe deasupra”. Astfel, dacă suntem plini de Duhul Sfânt ar însemna să fim oameni ai adevărului, oameni în care să nu aibă loc minciuna (pt. că suntem plini de adevăr). Ar însemna ca viaţa noastră să ne dăm silinţa să o trăim în sfinţenie (în separare de tot ce este păcătos), acest lucru fiind posibil prin supunerea noastră lui Dumnezeu. Când ne supun Lui, viaţa noastră va fi una rodnică (Gal. 5:22-23).
Poate cineva se va întreba:”Dar ce folos să fiu plin de Duhul Sfânt? De ce să depun efort şi să fac sacrificii?” Ei bine, Isus a spus ucenicilor Săi (şi implicit şi nouă) că „ne este de folos” să vină Duhul Sfânt în lume: El va fi nu doar cu noi, ci şi în noi; El ne va învăţa, ne va ajuta, ne va da daruri etc. Printre altele, ne va da puterea de a-L mărturisi pe Isus şi altora, ne va da putere să ne sfinţim (să spunem adevărul, să trăim curat, să gândim nobil, să dezvoltăm un caracter ca al lui Isus), ne va ajuta să putem ierta faptele şi persoanele care ne-au rănit dincolo de puterea noastră „de a trece peste”. Toate astea vrea să le facă Duhul Sfânt în noi şi prin noi, dacă-L lăsăm. Şi chiar mai mult: El vrea să ne dea puterea de a ne bucura atunci când celor de lângă noi le merge bine (chiar şi duşmanilor!); El vrea să ne dea putere şi să învăţăm să exersăm autoritatea nostră de ucenici ai lui Hristos împotriva puterii întunericului (Efes. 6).
Toate acestea sunt posibile când te apropii de Dumnezeu. Te „umpli” de El! Este asemeni unui vas pe care îl pui la robinet (la izvor, la sursa) pentru a fi umplut. „Sursa” noastră, „Izvorul” nostru este Dumnezeu! Şi poţi să te autoevaluezi în privinţa plinătăţii Duhului în viaţa ta gândindu-te la relaţia pe care o ai cu Adevărul: Cuvântul lui Dumneze (Ioan 17:17), Isus (Ioan 14:6) şi afirmarea adevărului în viaţă (Ioan 8:44). Gândeşte-te, ce ai făcut pentru a te separa de păcat, pentru a te sfinţi? Întreabă-te la modul cel mai serios Cine şi cum este Dumnezeu pentru tine? Este El doar Tatăl tău, doar Mântuitorul tău, „prietenul” Tău, doar Cel ce-ţi poartă de grijă? Sau este şi Judecătorul tău, Stăpânul tău, Dumnezeul tău căruia I se cuvine închinarea, reverenţa, lauda, onoarea, slava. El nu „le merită”, de parcă le-ar fi câştigat. Lui I se cuvin toate acestea pentru Cine este, şi nu pentru ce a făcut! Stai acum la început de an şi gândeşte-te la vorbele tale! Nu uita că şi asta este o altă modalitate de a vedea de „ce” sau „cine” eşti plin, pentru că Biblia spune: „... din prisosul inimii vorbeşte gura” (Mat.12:34).
Dacă Dumnezeu ne va da viaţa şi anul acesta (sau atât cât va fi), să căutăm cu toată seriozitatea să împlinim acest Cuvânt: „Fiţi plini de Duh”.
