Hristos s-a Întrupat!

Am stat zilele astea şi am meditat la un mare adevăr: dacă Satan nu a reuşit să te ţină departe de a auzi Cuvântul Vieţii şi să te întorci la El, va face tot ce-i este îngăduit să-ţi schimbe percepţia despre Adevărul Absolut.

Mă gândeam cum a încercat şi cu Isus: le-a schimbat oamenilor percepţia despre Cine ar fi trebuit să fie Isus (un mare războinic, un împărat pământesc, un „fiu de tâmplar” – Luca 24:21). Până si cel ce era „antemegătorul” lui Isus, Ioan Botezătorul, a ajuns să se întrebe „Tu eşti, sau să aşteptăm pe altul?” (Matei 11:3). Chiar şi ucenicii, după o vreme petrecută cu El, încă nu ştiau pe Cine urmează (Luca 8:25). Şi chiar mulţi din ziua de azi, nu ştiu Cine este, de fapt, Hristos: ba e un om „înfiat” de Dumnezeu, ba e un mit, ba e un mare profet (şi doar atât!). O mare parte nu ştie ce să mai creadă: Isus este „Miel” sau „Leu”? Este greu să-L vezi ca fiind ambele... pentru unii.

Şi tot în zilele noastre, cei mai mulţi au început să-L schimbe pe Hristosul Întrupat cu un brad (fie el şi artificial), cu un moş Crăciun (sau Gerilă pentru cunoscători), cu nişte cadouri (doar este „luna cadourilor”). Mai nou, au apărut „crăciuniţe”. Era de aşteptat. Dacă există biblia feminină (în care Duhul Sfânt este „ea” şi nu El...), este „normal” să avem şi aşa ceva. Vor trece câteva luni şi vom vedea o altă încercare (destul de reuşită, din păcate) de a-L schimba pe Hristos: din „Mielul de jertfă”, totul se transformă în iepuri şi iarbă verde, ouă roşii şi carne de miel. Şi cam atât înseamnă Hristos pentru mulţi!

Ei bine, Hristos a fost, este şi va fi Regele Regilor, Domnul Domnilor, Dumnezeu Atotputernic, Prinţ al Păcii, Părintele Veşniciilor, Mesia, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, Cuvântul Întrupat, fără început şi fără sfârşit!

Cine este Isus pentru tine? De ce?

Pentru elevaţi...

Pentru iniţiaţi...

Ups...

O piatră de aducere aminte!

Biserica „Poarta Cerului” din Timisoara a luat fiinta prin voia lui Dumnezeu, ca urmare a viziunii pe care El a dat-o pastorului Nelu Filip în anul 2005. Împreuna cu un grup de 28 de credinciosi au început sa se adune la partasii de rugaciune timp de câteva luni, perioada în care aceasta viziune s-a cristalizat , iar în 11 decembrie ale aceluiasi an Poarta Cerului si-a deschis portile pentru oameni doritori sa intre pe dorita poarta a cerului, a fericirii vesnice cu Isus Cristos.

La Poarta Cerului, entuziasmul slujirii lui Dumnezeu este la el acasa. O biserica tânara, formata din oameni tineri care si-au pus la dispozitia lui Dumnezeu talentele lor, puterea lor, timpul lor si viata lor. Aici închinarea este molipsitoare, învatatura este motivatoare, partasia este atragatoare pentru ca prezenta lui Dumnezeu este coplesitoare.

Poarta Cerului este mai mult decât un nume, este o realitate în care credem, este locul în care oamenii pot gusta din atmosfera cerească, pot arunca o privire spre Cerul pregătit de Dumnezeu pentru răscumpăraţii lui, pot asculta glasul lui Dumnezeu care vorbeşte, pot asculta cântarea cerească adusă pe pământ şi pot lua hotărârea de a păşi dincolo, în Împărăţia lui Dumnezeu spre a fi cu El şi aici şi apoi ACOLO pentru vecii vecilor.

Echiparea oamenilor pentru slujire

Am găsit undeva, demult, aceste rânduri şi mi s-au părut interesante. Chiar adevărate. Aşa că le-am "împărtăşit" cu voi...

"Dumnezeu a dat daruri în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni 4:12)

În calitate de lider trebuie să ai mereu înaintea ta filozofia, planul şi scopul aflate în spatele a ceea ce eşti chemat să îndeplineşti şi să le faci clare celor care lucrează cu tine. Trei dintre cele mai frecvente probleme ale oricărei organizaţii, inclusiv biserica, sunt:

1) Numirea cuiva în slujba nepotrivită fiindcă nu este nimeni altcineva care să facă acea slujbă;

2) Neînţelegerea darului cuiva şi faptul că nu se oferă pregătire, îndrumare şi informare pentru a promova munca în echipă:

3) Liderii care nu ştiu să-şi comunice viziunea cu claritate.

Când unul din aceste domenii nu merge bine ne irosim timpul şi energia rezolvând probleme, stingând conflicte şi alergând în 40 de direcţii. În consecinţă liderii sunt descurajaţi, iar lucrătorii renunţă.

Dar biserica nu trebuie să fie aşa. Pavel a prezentat Planul de Capătâi pentru creşterea bisericii reamintindu-ne că Dumnezeu "a dat pe unii apostoli; pe aţtii, prooroci; pe aţtii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (Efeseni 4:11-12).

De ce a desemnat Dumnezeu lideri? Pentru a-i echipa pe oameni. De ce trebuie oamenii să fie echipaţi? Pentru a sluji. De ce este slujirea atât de importantă? Pentru zidirea trupului lui Hristos.

Asta e! Şi sunt lucruri esenţiale pentru dezvoltarea unei biserici puternice, sănătoase, a cărei misiune este să hrănească turma lui Dumnezeu şi să ducă Evanghelia la cei pierduţi. De aceea, în calitate de lider, tot ceea ce faci trebuie să fie direct legat de echiparea oamenilor pentru slujire. Fă lucrul acesta si vei fi mai puţin frustrat, oamenii tăi mai împliniţi, iar biserica mai roditoare!

Psalm

Oriunde plec Tu eşti mereu cu mine
Unde-aş fugi să nu pot fi ajuns
Sunt singur, e noapte, vin să mă ruine
Nelegiuri cu cate te-am străpuns

De faţa Ta nimic nu mă ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are îndestule unde
Să-mi dea odihna nemărturisit

Nici lacrimile nu mă mai încearcă
De teama Ta şi ele-au amuţit
Porunca-ai pus în toate să mă-ntoarcă
Să mă predea unde te-am pângărit

Ştiu că o faci din mila Ta cea mare
Ce nu îţi dă odihnă să mă uiţi
Să-mi treacă zilele fără lucrare
Cu faţa Ta de-acuma mă confrunţi

Ioan Alexandru

Cina Domnului sau Euharistia…

Acest act religios este una din poruncile Domnului Isus Hristos, o poruncă foarte practică (şi practicată), având un imperativ prezent: „Să faceţi... ori de câte ori...”.

Deşi pentru mulţi este un act trist, un act mai mult al amintirii păcatelor personale (cercetare), un moment al pocăinţei de păcatele trecute şi prezente, acest act ar trebui să fie mai mult un moment al bucuriei! Tema centrală a Cinei este Hristos Biruitorul şi nu păcatele noastre (chiar dacă trebuie să ne pocăimde ele!)! Din păcate, şi „amintirea Domnului” este o amintire tristă, doar a crucii, a ruşinii, a suferinţei, a spinilor. Până la un punct, e bine să nu uităm şi o astfel de „întristare care duce la pocăinţă”, dar să nu fie întristarea punctul central (sau să nu devină)!

Ceea ce am uitat însă (cel puţin aşa se vede pe chipul nostru) este tocmai esenţa instituirii Cinei Domnului: biruinţa lui Hristos asupra păcatului, a morţii şi a lui Satan! Să nu uităm că Cina Domnului a fost instituită în preajma sărbătorilor de Paşte, sărbătoare care pentru evrei avea însemnătatea biruinţei, a eliberării de sub tirania lui Faraon! La Cina Domnului nu vestim doar moartea lui Hristos, ci şi Învierea Sa pentru că El a înviat, e viu şi stă la dreapta Tatălui! Nu s-a terminat totul la cruce, ci acolo abia a început! Hristos ne-a răscumpărat, ne-a deschis accesul în prezenţa Tatălui datorită şi prin meritele Sale! Cu alte cuvinte, Cina Domnului este (sau ar trebui să fie!) un act al bucuriei, o sărbătoare, o celebrare a Dumnezeului Biruitor, a Aceluia care, „cu moartea pe moarte călcând”, a „suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” ca mijlocitor pentru mine şi tine! Cina Domnului este un motiv de trăire a acestei bucurii „negrăite şi strălucită” pe care Hristos ne-a adus-o.

Astăzi, când vei îndemnat(ă) să faci „lucrul acesta spre pomenirea Mea”, aduţi aminte că este o sărbătoare a biruinţei, că este o bucurie a eliberării, a iertării, a înfierii. Bucură-te! Îmbărbătează-te! Trezeşte-te! Ridică-te! Hristos a biruit moartea, păcatul şi pe Satan!

„....să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”