„Isus este ca mine...”

...este propoziţia care m-a pus (din nou) pe gânduri. Este o frază rostită de unul din „colegii” de celulă ai lui Richard Wurmbrand (vestita cameră 4), atunci când un alt deţinut a întrebat: „Cum este Isus ? Eu n-am întâlnit pe cineva care să fie atât de bun, de iubitor şi de cinstit cum e omul pe care-l descrii.” Răspunsul acestui pastor l-am pus ca titlu acestui articol. La acest răspuns, deţinutul care a pus întrebarea a spus: „Dacă Isus este ca dvs., atunci Îl iubesc.”

Am palpitaţii şi acum, când scriu aceste rânduri... Cu cât mă gândesc mai mult la această rostire, cu atât mai mult îmi vine să pun semnul întrebării în locul punctului. Isus este ca mine? Cât curaj, câtă modestie şi, în acelaşi timp, cât adevăr a putut rosti acest om! Parcă îl aud pe Apostolul Pavel: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât eu calc pe urmele lui Hristos.” M-apucă transpiraţiile!

Şi totuşi, provocarea rămâne pentru fiecare din noi! Noul Testament este plin de versete care ne spun că trebuie să fim ca Isus! Că trebuie să ajungem toţi la „statura plinătăţii lui Hristos”! Că trebuie să semănăm tot mai mult cu El (dacă suntem „fraţi” cu El)! Că trebuie să fie şi în noi “Duhul care era în Hristos”!

Oh, Doamne… îmi tremură inima, mă doare şi mă apucă groaza! Rostesc de atâtea ori rugăciuni “frumoase”, încep să-mi placă, dar cât Adevăr conţin ele? Oare chiar vreau să fiu ca Tine? Oare sunt gata să plătesc preţul “operaţiei estetice”? Oare te am ca Singurul meu Stăpân, sau mai am şi alţii? Oare semăn cu Tine? Oare calc pe urmele Tale? Mă doare inima şi mi-e teamă… pentru că vreau să rostesc ceea ce mi-e teamă. Vreau (chiar dacă de cele mai multe ori nu simt!) să fiu ca Tine! Şi pentru că Tu ai spus atunci când Ţi-a fost greu “Facă-se Voia Ta!”, mă alătur şi eu unuia din copiii Tăi, din fraţii Tăi, din prietenii Tăi:

„Facă-mi-se-ntotdeauna
După sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate
Planurile la pământ…

Gândul Tău să se împlinească
Neştirbit în mine-oricând
Chiar de ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Printr-o lovitură grea…

Rugăciunea asta, Doamne
Tu să mi-o asculţi mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodată
N-asculta de gândul meu!!!”

Pentru "Anonimi"

Vă mulţumesc pentru sinceritate tuturor care doriţi să postaţi comment-uri la cele ce scriu. Şi pentru că apreciez remarcile Dvs., chiar şi pe cele critice, vă rog să postaţi comentariile cu numele Dvs. (nu cu cel de scenă, vă rog :))) pentru că aş vrea să ne "cunoaştem". Din acest motiv mi-am postat numele şi poza (împreună cu superba mea soţie!). Vă mulţumesc şi vă doresc multe binecuvântări din partea Creatorului şi Singurului Dumnezeu Adevărat manifestat în trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt!

P.S. În caz contrar, să nu vă supăraţi că nu vă postez comentariile (indiferent de natura lor: laude, critici, glume nesărate etc)!

Mai "sună" viitorul?

Toată lumea se aşteaptă la o viaţă mai bună, un trai mai bun, o maşină (mai) bună etc etc. Ei bine, Biblia prezintă un viitor foarte întunecos pe pământ. Nu ştiu de ce, dar am sentimentul că şi noi, credincioşii, privim viitorul pe pământ la fel ca cei care nu-L cunosc pe Dumnezu: un viitor tot mai glorios şi mai în siguranţă, mai luxuriant şi mai plin de tot felul de „libertăţi” religioase.

Ei bine, Biblia nu vorbeşte despre o astfel de viaţă pe pământul care se apropie cu paşi uriaşi de revenirea lui Hristos! Ba dimpotrivă, vorbeşte de restricţii a libertăţilor, de foamete, boli, ură, sărăcie (mai ales spirituală! – MULŢI proroci mincinoşi, eretici, prefăcuţi, formă de evlavie etc). „Când voi veni, voi mai găsi credinţă pe pământ?” Oh Doamne, ajută necredinţei noastre! Religie... Avem cât încape.

Suntem prinşi de revolte pentru „un trai mai bun”, (ne)ştiri, (dez)informaţii, telenovele live de toate felurile; ba chiar facem (trăim) aceste lucruri şi prin biserici! Luptăm, dar cu pumnul în vânt! Ne implicăm, dar unde nu trebuie (în politic(i)ă)! Şi încet, dar sigur, ne-am îndepărtat de modul de implicare biblic al credinciosului în lume: prin rugăciune, exemplu personal, Evanghelie trăită şi abia apoi, dacă mai e necesar, alte implicări (luare de poziţie, „dregătorii” etc). Noi am inversat ordinea! Şi când vedem că trec anii şi nu se întâmplă nimic, ne aducem aminte că există şi rugăciunea. Nu spun prin asta că rugăciunea e totul, dar cred că rugăciunea este majoritară (sau ar trebui să fie!).

Dacă doreşti adevărata viaţă, adevăratul lux, adevăratul trai, iată-l:
„Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc şi ştiţi şi calea într-acolo.” (Ioan 14:1-4)
„Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1Cor.15:19)
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evr. 12:2)

Viitorul întunecat de pe pământ este luminat de veşnicia care vine pentru cei care şi-au spălat hainele în sângele Mielului!

Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm, dar, de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. (Rom. 13:12)

Succes (-uri?)!!!