Astăzi „Osana”, mâine „Răstigneşte-L”!

M-am gândit de multe ori la aceste episoade din viaţa lui Isus. Uneori am fost silit să îmi amintesc de ele pentru că, într-o foarte mică măsură, le-am trăit (chestia cu palmele: azi te aplaudăm, mâine te pălmuim...). În anii copilăriei, când citeam sau auzeam vorbindu-se despre aceste evenimente, mă gândeam: „Ce oameni! Cum au putut să facă aşa ceva? Ce ipocriţi! Câtă nedreptate! Ce nerecunoscători!”

Când m-am făcut om mare... m-am trezit de multe ori în aceeiaşi situaţie: azi mă rugam cu lacrimi fierbinţi, mă dedicam lui Dumnezeu, promiteam marea cu sarea... şi mâine, acel mâine, Îl „răstigneam” pe Isus prin felul în care trăiam, prin vorbele spuse, locurile umblate etc (puteţi continua voi). Oh, de câte ori nu s-o fi prezentat Satan înaintea lui Dumnezeu să spună: „L-ai văzut pe robul Tău ... ” ...

Tot ce-mi doresc de aceste „sărbători” este să învăţăm să preţuim iertarea oferită de Hristos, harul mântuirii şi binecuvântarea Prezenţei Sale în şi cu noi. Să învăţăm din greşeli (mai ales ale altora!) şi să nu ne grăbim să-i condamnăm pe cei din vremea lui Isus, înainte de a privi foarte serios la metodele moderne de respingere a lui Hrisos în şi din viaţa noastră.

Poate că unii dintre cititori au fost, sunt sau vor fi în situaţia contemporanilor lui Isus care au strigat „Osana”, adică, „Ajută-ne, te rugăm”. Când au văzut că nu sunt ajutaţi aşa cum sperau ei (Luca 24:21), dezamăgiţi, revoltaţi, aţâţaţi şi întărâtaţi de farisei, preoţi şi toţi ceilalţi care îşi simţeau poziţiile ameninţate, au început să strige cu aceeiaşi pasiune, „Răstigneşte-L”. Chiar dacă nu-ţi răspunde Dumnezeu cum ai vrea tu, să nu uiţi niciodată 1 Cronici 29:11-13! Asta trebuie să se audă întotdeauna din inima şi gura noastră.

„Doamne, dă-ne înţelepciunea de a şti să Te lăudăm, tăria de a Te lăuda în orice vreme, credinţa de a Te urma şi atunci când nu Te „simţim” şi puterea de a aştepta în tăcere răspunsul Tău!”

Ceva superb - engleză

Pe mine m-a lăsat fără replică... Superbă inspiraţie!

Spre Cer...

Trebuie să recunosc... cu cât mă gândesc mai serios la Cer, mă apucă tremuratul! Şi asta pentru că îmi e tot mai clar ca ACOLO nu ajungi ORICUM! Am auzit de multe ori (mai ales de la amvon) că Domnul e Bun, El e Dragoste, El e Blând, e Îndurător, e plin de Har, Iertător etc. Şi e foarte adevărat!!! Dar nu e TOT adevărul... şi cineva spunea că un adevăr spus pe jumătate e, de fapt, o minciună întreagă. Nu cred că e aşa în cazul amintit aici pentru că, repet, sunt adevărate toate adjectivele atribuite lui Dumnezeu mai sus. Ce nu se spune însă, este faptul că Dumnezeu e şi "foc mistuitor" (Evrei 12:29), judecător drept (1Pet. 2:23; Ps. 9:4) şi că El va judeca după dreptate (F.A. 17:31; Rom. 2:16; Evr. 10:30). Foarte des auzim creştinii spunând, atunci când sunt confruntaţi în legătură cu modul lor de viaţă, că "Domnu-i Bun", "trăim în vremuri de Har" etc. Pavel însă ne avertizează tocmai în legătură cu Bunătatea (Rom. 2:4) şi Harul! (Tit 2:11-13)

Aşadar, revenind la "Cer", Biblia ne spune că nu poţi ajunge acolo ORICUM, şi mai ales, nu ţine doar de Dumnezeu, ci şi de tine, şi de mine! Cuvântul Sfânt e plin de îndemnuri şi chiar porunci (ordine, care nu prea ne plac) cu privire la felul în care trebuie să trăim. De ce? Apocalipsa 21:27, Marcu 10:15, 1Corinteni 6:9,10, Galateni 5:19-21, 1Petru 1:16. Chiar dacă este greu pe drumul credinţei, chiar dacă ispitele sunt multe şi mari, chiar dacă "păcatul pândeşte la uşă", avem o speranţă pentru biruinţă: Dumnezeu este cu noi şi în noi atâta timp cât noi rămânem cu El şi în El !!! (Ioan 15:4,7; 1Ioan 3:6; 2Ioan 1:9)

Probabil că acum, mulţi din cei care aţi citit până acum, vă vine să spuneţi împreună cu mine, ca şi cei din Luca 18:26. Pentru noi însă, răspunsul nu e în versetul 27 (doar pentru cei "ce au avuţii" :))) ci este în Evrei 12, 1Cor. 10:13, 1Ioan 1:9, Apocalipsa 2:7, 17, 26; 3:21.

Când vom face tot ce ne stă în putinţă să ascultăm de Dumnezeu (Iacov 1:22), promisiunea Lui rămâne valabilă şi pentru noi: Hagai 1:13.

Călătorie plăcută !

E frig... şi chiar îngheţ!

Deşi e martie şi altădată era mai cald pe vremea asta, acum parcă frigul nu mai vrea să plece. Şi e tare frig, şi costurile sunt mari, şi resursele tot mai puţine. Şi nu din cauza lui Boc... ci din alte cauze! V-aţi prins, vorbim de alt fel de frig, de alt fel de îngheţ.Frigul sau îngheţul spiritual! E tot mai "frig" prin biserici deşi, paradoxal, se vorbeşte tot mai mult despre dragoste şi "focul" ei: ce este, cum este, cum se manifestă, cum să-l aprinzi, cum să-l memţii etc etc. Şi uite-aşa am devenit "profesionişti" la capitolul dragoste. Şi în biserică... tot frig, îngheţ chiar. De ce oare? Am să încerc să-mi exprim părerea, fără a avea pretenţia de infailibilitate sau exhaustivitate!

Cred că se confundă foarte mult sentimentele şi manifestările autentice de dragoste cu cele ale manifestării făţărniciei autentice! Am ajuns tot mai mult să considerăm că un zâmbet fals, o "sărutare sfântă" falsă (ca a lui Iuda), un "ce mai faci?" fals, e de fapt manifestarea dragostei. FALS !!! Şi spun asta pentru că aceeiaşi "iubăreţi", după ce ţi-au arătat "dragostea" lor, se întorc spre alţii şi încep să te bârfească, să te ponegrească (deşi cei mai mulţi n-au vorbit cu tine mai mult de un "ce mai faci", "mă bucur", "Domnul să te binecuvinteze"), să spună despre tine tot felul de lucruri rele şi neadevărate. Cu toate acestea, "te ştiu ei bine, ştiu ei cine eşti". Ne mai mirăm oare că e "frig"? Ne mai mirăm că "îngheţăm" în prezenţa celor care ar trebui să emane "căldura dragostei" (1Pet. 1:22) care "a fost turnată în inimile" noastre? (Rom. 5:5)

Privind la acest fapt, unii se scuză repede găsindu-şi alinul în versete biblice greşit interpretate cum ar fi: "în vremurile din urmă, dragostea celor mai mulţi se va răci" (Mat. 24:12), uitând motivul pentru care se va răci: "din pricina fărădelegii" !!! Cu alte cuvinte, într-o interpretare corectă, soluţia este să "dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne" (Evr. 12:1), numit aici "fărădelege", şi atunci rezultatul este că dragostea nu se va mai răci!!!

Bineînţeles că mai pot fi multe alte cauze, dar am vrut să o accentuez pe cea mai comună, cea mai greţoasă (scuze pentru prezentarea acestui adevăr), cea mai iubită, cea mai protejată şi neatinsă atitudine care stinge orice "foc", orice pasiune pentru slujire, orice dorinţă de părtăşie. Soluţia? pentru cei mai mulţi e prea grea, prea dureroasă, prea simplă, prea obişnuită: POCĂINŢĂ! (Recunoaştere, Regret, Renunţare, Înlocuire) !!!

Nu uitaţi: suntem chemaţi să fim "mai mult decât biruitori" prin Hristos! Asta înseamnă că suntem în război, că suntem pe câmpul de bătălie; deci, să luptăm, să luptăm ca să aprindem iar flacăra iubirii autentice, sau să păstrăm "focul" dragostei agape (acolo unde există), să luptăm împotriva acestui păcat odios al prefăcătoriei în aşa fel încât să ieşim biruitori, pentru că ne aşteaptă un viitor strălucit !!! Viitorul sună într-adevăr bine:

„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.” (Apoc.2:7)
„Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă şi îi voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Apoc.2:17)
„Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.” (Apoc.2:26)
„Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.” (Apoc.3:21)

Imaginea lui Isus despre femei...

Am vrut mai întâi să pun titlul "Isus şi femeile..." dar, pentru că sună prea "manelist", am renunţat şi am pus unul mai lung.

M-am tot gândit la acest subiect şi poate că acum, de 1 martie, e timpul să aştern câteva gânduri cu privire la el. Bineînţeles că am fost puţin şocat şi chiar stânjenit de ceea ce am găsit în Noul Testament, mai exact în ceea ce a spus şi a făcut Isus cu privire la partea feminină, în contrast cu ideile pe care le-am auzit încă din copilărie (de cele mai multe ori "din faţă"): femeia a fost creată să stea la cratiţă şi să "procreeze" pentru că e "un vas mai slab"! Haideţi să vedem cât de "inferior" e acest "vas":

- bărbatul a fost creat din "ţărână", femeia este "os din oasele" lui şi "carne din carnea" lui! - vă las să meditatţi la această idee...
- Isus a considerat că e mai important ca femeia să asculte şi să înveţe Cuvântul Său, decât să stea la "cratiţă" (Luca 10:42)
- Isus a folosit ca prim vestitor al Învierii Sale o femeie... pentru că bărbaţii, din prea mult curaj, erau prea ocupaţi cu lacătele (Ioan 20:19 - v. 17,18)

Pentru celelalte situaţii în care femeia este ridicată de Cuvântul lui Dumnezeu la statutul de OM, vă las plăcerea de a le descoperi singuri, cu o ultimă precizare: bărbatul şi femeia au ROLURI şi RESPONSABILITĂŢI diferite (în multe situaţii), dar asta nu îl face pe unul mai valoros decât celălalt în ochii lui Dumnezeu, dintr-un motiv simplu: amândoi (bărbatul şi femeia) sunt "chipul şi asemănarea lui Dumnezeu" (Gen. 1:27)