Acest act religios este una din poruncile Domnului Isus Hristos, o poruncă foarte practică (şi practicată), având un imperativ prezent: „Să faceţi... ori de câte ori...”.
Deşi pentru mulţi este un act trist, un act mai mult al amintirii păcatelor personale (cercetare), un moment al pocăinţei de păcatele trecute şi prezente, acest act ar trebui să fie mai mult un moment al bucuriei! Tema centrală a Cinei este Hristos Biruitorul şi nu păcatele noastre (chiar dacă trebuie să ne pocăimde ele!)! Din păcate, şi „amintirea Domnului” este o amintire tristă, doar a crucii, a ruşinii, a suferinţei, a spinilor. Până la un punct, e bine să nu uităm şi o astfel de „întristare care duce la pocăinţă”, dar să nu fie întristarea punctul central (sau să nu devină)!
Ceea ce am uitat însă (cel puţin aşa se vede pe chipul nostru) este tocmai esenţa instituirii Cinei Domnului: biruinţa lui Hristos asupra păcatului, a morţii şi a lui Satan! Să nu uităm că Cina Domnului a fost instituită în preajma sărbătorilor de Paşte, sărbătoare care pentru evrei avea însemnătatea biruinţei, a eliberării de sub tirania lui Faraon! La Cina Domnului nu vestim doar moartea lui Hristos, ci şi Învierea Sa pentru că El a înviat, e viu şi stă la dreapta Tatălui! Nu s-a terminat totul la cruce, ci acolo abia a început! Hristos ne-a răscumpărat, ne-a deschis accesul în prezenţa Tatălui datorită şi prin meritele Sale! Cu alte cuvinte, Cina Domnului este (sau ar trebui să fie!) un act al bucuriei, o sărbătoare, o celebrare a Dumnezeului Biruitor, a Aceluia care, „cu moartea pe moarte călcând”, a „suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” ca mijlocitor pentru mine şi tine! Cina Domnului este un motiv de trăire a acestei bucurii „negrăite şi strălucită” pe care Hristos ne-a adus-o.
Astăzi, când vei îndemnat(ă) să faci „lucrul acesta spre pomenirea Mea”, aduţi aminte că este o sărbătoare a biruinţei, că este o bucurie a eliberării, a iertării, a înfierii. Bucură-te! Îmbărbătează-te! Trezeşte-te! Ridică-te! Hristos a biruit moartea, păcatul şi pe Satan!
„....să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”
2 comentarii:
Da, întradevăr este o bucurie.
Eu obişnuiesc cu ocazia Cinei Domnului să meditez la câteva semnificaţii:
1. trecută (îmi aduc aminte că Isus a murit în locul meu, suferind fizic, m-a mântuit prin Harul său şi am viaţa prin El şi numai prin El);
2.prezentă (îmi cercetez starea de părtăşie cu El precum şi în legătură cu celelalte mădulare ale trupului lui Cristos care formează Biserica);
3.viitoare (este o prefigurare a cinei nunţii Mielului, a zilei când Îl vom vedea pe Domnul faţă în faţă şi când vom fi ca El, prilej de încurajare).
Aceasta mă face de fiecare dată să mă gândesc care este fundamentul corect al mântuirii mele, rolul meu în trupul lui Crsitos precum şi speranţa şi ţinta noastră.
Atata timp cat avem Biserici pentru pastori si comitete si nu pastori si comitete pentru Biserici vom avea mereu nefericita ocazie sa ne aducem mereu si mereu aminte de toate relele din viata noastra si ne vom intoarce mereu in aceles loc aducandu-ni-se aminte cat de ratati suntem si de nefericiti cu starea noastra pacatoasa(este la fel de adevarat ca trebuie sa ne pocaim si sa nu trecem pe la masa Domnului ca si gasca prin apa),scriu astea avand in minte primele mele participari la Cina Domnului din Biserica din satul meu natal si din pacate cam de aceleasi metehne am intalnit si aici la oras.Nu pot generaliza cu asta, dar cred ca trebuie accentuat pe biruinta Domnului Isus asupra pacatului,asupra mortii...Domnul fie laudat!!! Manu.
Trimiteţi un comentariu