Între lucru, lucrare şi lucrătură...

Există oameni concentraţi pe lucru, oameni cărora le pasă de ce şi cum fac. Poate puţin cam mult. Dar îşi văd de lucru.

Sunt şi oameni preocupaţi de câte o lucrare. Uneori, aceştia dau impresia de oameni spirituali, religioşi am putea spune. Nu prea sunt capabili de cele spirituale şi asta nu o spune (doar) mulţimea ci (cel mai important) rezultatul. Dar, oricât de întuneric ar fi afară, pentru ei e ziua ‘nameaza mare.

Şi, bineînţeles, sunt şi maeştrii în lucrătură. La prima impresie ( una naivă, trebuie să recunoaştem), ai zice un astfel de om e gata să te ducă’n braţe nu doar o milă în plus, ci 20 de km... Sunt unii din cei mai zâmbitori (cunoscătorii spun că acelea sunt spasme, nu zâmbete...) oameni din câţi întâlneşti. Au o seninătate (uneori debordantă), cunosc foarte multe detalii (picanterii) şi sunt gata oricând să-ţi dea o mână de ajutor... însă n-am prea înţeles: la lucru, în lucrare, sau doar ca lucrătură?