M-am gândit de multe ori la aceste episoade din viaţa lui Isus. Uneori am fost silit să îmi amintesc de ele pentru că, într-o foarte mică măsură, le-am trăit (chestia cu palmele: azi te aplaudăm, mâine te pălmuim...). În anii copilăriei, când citeam sau auzeam vorbindu-se despre aceste evenimente, mă gândeam: „Ce oameni! Cum au putut să facă aşa ceva? Ce ipocriţi! Câtă nedreptate! Ce nerecunoscători!”
Când m-am făcut om mare... m-am trezit de multe ori în aceeiaşi situaţie: azi mă rugam cu lacrimi fierbinţi, mă dedicam lui Dumnezeu, promiteam marea cu sarea... şi mâine, acel mâine, Îl „răstigneam” pe Isus prin felul în care trăiam, prin vorbele spuse, locurile umblate etc (puteţi continua voi). Oh, de câte ori nu s-o fi prezentat Satan înaintea lui Dumnezeu să spună: „L-ai văzut pe robul Tău ... ” ...
Tot ce-mi doresc de aceste „sărbători” este să învăţăm să preţuim iertarea oferită de Hristos, harul mântuirii şi binecuvântarea Prezenţei Sale în şi cu noi. Să învăţăm din greşeli (mai ales ale altora!) şi să nu ne grăbim să-i condamnăm pe cei din vremea lui Isus, înainte de a privi foarte serios la metodele moderne de respingere a lui Hrisos în şi din viaţa noastră.
Poate că unii dintre cititori au fost, sunt sau vor fi în situaţia contemporanilor lui Isus care au strigat „Osana”, adică, „Ajută-ne, te rugăm”. Când au văzut că nu sunt ajutaţi aşa cum sperau ei (Luca 24:21), dezamăgiţi, revoltaţi, aţâţaţi şi întărâtaţi de farisei, preoţi şi toţi ceilalţi care îşi simţeau poziţiile ameninţate, au început să strige cu aceeiaşi pasiune, „Răstigneşte-L”. Chiar dacă nu-ţi răspunde Dumnezeu cum ai vrea tu, să nu uiţi niciodată 1 Cronici 29:11-13! Asta trebuie să se audă întotdeauna din inima şi gura noastră.
„Doamne, dă-ne înţelepciunea de a şti să Te lăudăm, tăria de a Te lăuda în orice vreme, credinţa de a Te urma şi atunci când nu Te „simţim” şi puterea de a aştepta în tăcere răspunsul Tău!”
2 comentarii:
ai perfecta dreptate fratica! e si cazul meu...ceea ce imi lipseste e CONSTANTA...adica sa ma tin in permanenta de un lucru...(SILVIU)
Ai dreptate, însă uneori vin încercări care "par" că sunt peste puterile noastre şi atunci suntem tentaţi să cârtim îmăptriva Lui Dumnezeu! Şi eu cred că trebuie să ne cerem iertare pentru deznădejde şi pentru că am lăsat innima să ni se tulbure din cauza slabei noastre credinţe.
Dacă Domnul Isus nu ne ajută aşa cum am vrea noi, aproape sigur vrea să ne înveţe ceva din asta. Poate că cerem cu gând de risipire sau poate că trebuie să şlefuiască ceva în noi. Atitudinea noastră cea mai bună când trecem prin încercări ar fi ca să ne preocupe ce mai vrea Domnul nostru în bunătatea Lui să lucreze în noi şi să fim mulţumitori pentru acest lucru, pentru că tot ce vine de la Dumnezeu este bun.
Trimiteţi un comentariu